Ce nu mi-a spus nimeni despre băieți

Dacă ești fată, o să mă înțelegi. Dacă ești băiat, ei bine… o să înțelegi și n-o să recunoști. Dar n-o scriu pentru tine, oricum. Ce ți-au zis părinții când ai început să te întâlnești cu baieți? Să ai grijă că băieții își doresc… mai mult. *you know what I mean*. O să te uimesc. Da, băieții își doresc mai mult de un sărut și o strângere de mână de la o fată. Dar știi ce? Și tu îți dorești. Așa că, să lăsam sexul deoparte. 
O perioadă lungă de timp am crezut că, atunci când ies cu un băiat, ar fi bine să mă gândesc de cinci ori înainte să zic ceva, nu de două ori cum fac de obicei. Am crezut că ar trebui să nu mănânc pizza cu mâna, deși sunt în casă, pentru că… na. Știi tu de ce. Să nu creadă că-s vreo țărancă. Am crezut că nu e sexy să-i întreb ce ar alege între Bucowski și Philip Roth sau să le propun să ne uităm la stele, în loc să ne rupem capul în Silver Church. Deși asta mi-ar fi plăcut mai mult și ghici ce… m-ar fi definit, pe mine. Așa m-ar fi cunoscut, pe mine. Mi-ar fi plăcut să le trimit melodii de la Lana Del Rey, The Motans și Apocalypse, nu piese pe care oricum nu mi le mai amintesc acum, pentru că nu mi-au plăcut niciodată și poate că nici nu le dădusem play. Dar eu știam că lor le plac. În goana asta a noastră, a fetelor, de a încerca să intrăm la sufletul unui băiat, nu facem decât să ne asigurăm drumul spre ”sertarul cu fete” al lor. Pentru că da, fiecare are un ”sertar” de ăsta. Și cel mai important, am crezut că e mai „cool” să-i arăt cât de badass pot să fiu eu. Dar nu eram, eram o copilă cu capul în nori care credea că e mișto să ieși în oraș cu nepotul unui interlop. Vorba aia… cine mai era ca mine? 
Au trecut câțiva ani și între timp, cât mă întrebam eu de ce nu sunt fericită, deși fac toate eforturile să fiu ca un bibelou, mi-am dat seama ce se întâmplă de fapt când încerci să fii ceea ce nu ești. Devii penibilă. Cumva. Nu, nu te faci de râs. Dar băiatul ăla n-o să se gândească niciodată la tine ca ”aleasa”, ci o să te bage ghici unde… în ”sertar”. Da, cu siguranță o să te țină minte. Și o să te sune probabil când ți-e lumea mai dragă să te cheme să v-o trageți. Iar ăsta… ăsta nu e scopul tău. Sau cel puțin așa susții. Pentru că sunt puține fete pe care le-ai auzi să zică „vreau doar o noapte cu tine”. Sau cine știe, poate n-am întâlnit eu prea multe.  Sau poate că, doar nu era scopul meu. 
Tu, dacă citești asta, nu ești un bibelou. Și nici nu trebuie să fii. Am observat cu timpul că, toți cei care s-au îndrăgostit de mine și au rămas atât cât a fost scris să se întâmple, au rămas pentru că am râs cu toată pofta, am mâncat pizza cu mâna și poate că le-am spus că nu pot să ies, pentru că am facultate sau muncă de dimineață… N-am făcut eforturi să stau până târziu când știam că-mi încurc planurile, doar ca să-i mulțumesc pe ei. M-am dus mereu la întâlniri aranjată și fără mac între dinți, să n-o dăm în extrema cealaltă. Dar când am fost complet eu, nu vreo ”Kylie Jenner wanna be”… atunci lucrurile s-au așezat. Pentru că băieții dau like fetelor cu poze cu sânii la vedere și fundul ieșit din pantaloni, dar n-o să iubească niciodată una de-asta, cu adevărat, ci o să o vadă ca pe o bucată de carne. Bine, dacă tu într-adevăr ești așa, încearcă să-ți deschizi puțin mintea. Dacă nu, nu te mai preface că ai fi. Pentru că doar înrăutățești lucrurile.
Crede-mă, baieților le plac fetele inteligente. Fetele care știu ce vor și cărora nu le e teamă să-și spună povestea. Oricum ar fi ea. Oricât de ”țărăncuță” ai părea. Spune-i ce gândești, când gândești. Și o să fie bine. Nu *send nudes* cu al tău corp, ci cu mintea ta. Arată-i ce-ai acolo. Pentru că e de un milion de ori mai frumoasă decât tinerețea. Înțelepciunea e frumoasă și inteligența e sexy, iar independența… e cât astea două la un loc. Dar nu-ți lua unul de întreținut, pentru că o să plece când o să găsească una cu mai multe zerouri în cont. 
Crezi că degeaba scrie pe pereți #priveștecerul? Superficialitatea nu ajută. La nimic. Mie nu mi-a spus nimeni asta. M-am dat cu capul de pereții ăia până am înțeles că trebuie să privesc cerul, nu doar să mă uit ca proasta la el. Și apoi mi-am dat seama că nu trebuie să ascund ”partea deep” din minte. Ci să o fructific. Să o pun în valoare.

#TCH