Constanța, te-am iubit și te-am urât cât pentru 10 vieți

Am fugit de locul ăsta prea mult timp. Ultima oară când am călcat în gară am orbit și n-am văzut că am trecut pe lângă mine. Am pierdut șansa de a mă regasi. Dar o să mă întorc acolo în fiecare an în aprilie până rămân definitiv. Eram victima propriului haos.După atât timp am reusit să dau vina pe mine și m-am reîntors. Whatever, încă mai cred că totul se întâmplă cu un motiv și că lucrurile sunt așa cum ar trebui să fie, cel puțin pentru moment.
Constanța, te-am iubit și te-am urât cât pentru 10 vieți. Am fost toata marea și am fost câte-un val alte dăți. Am simțit să mă arunc în larg cu tine de fericire și apoi am simțit că mă transform eu în apă de dor. Am auzit gălăgia din gara ta luni de zile, acasă.
M-ai împins în apă când nu eram pregatită și apoi ai cântat la mal despre cât de frumos se văd stelele din larg.
Ți-am auzit vocea anul ăsta din nou și apoi a urlat liniștea. Fără zgomot acasă.
Ți-am văzut ochii anul ăsta din nou și apoi am privit în gol ore întregi.
Te-am surprins zâmbind anul ăsta din nou și dacă închid ochii refac imaginea într-o secundă.
Cu tine m-am pierdut și îmi datorezi ceva suflet înapoi. Până să-mi dai înapoi ce-mi aparține, poți să nu te transformi în dor de data asta?

Eu am înțeles și te-am iertat, imediat ce m-am iertat pe mine. Nu-ți port pică și uneori mi-e dor de mine acolo, dar mi-e dor și de tine aici, acasă.