De data asta, ce-ai alege să-mi spui?

O perioadă lungă de timp nu am mai adormit cu tine în gând. Am scris în continuare despre tine, doar despre tine. Dar nu m-am mai simțit prinsă în povestea pe care o cânți tu. Însă, totul s-a schimbat în ultimele zile. De ce? Nu știu. De fapt, s-ar putea să am o idee. Am cunoscut un băiat cu ochii ca ai tăi. Nu am văzut lumea atât de mare ca atunci când te-am cunoscut pe tine. Nici pe departe. Dar mi-a amintit de tine. Asta e clar. Pentru câteva secunde, am făcut abstracție de restul, m-am uitat lung în ochii lui și te-am privit pe tine. Am văzut în dreapta barul pe care rulai și parcă îți simțeam buzele sub mandibula mea. Și atunci m-am întrebat… oare ce ai alege să-mi spui, dacă aș fi iar în fața ta? 
Până destinul mi te va scoate în cale, pentru că știu că se va întâmpla din nou, acum sau într-o viață viitoare, o să-ți scriu aici ce ți-aș spune eu. Știi de ce spun asta? Pentru că eu nu te cunosc pe tine așa cum te știu ei. Am avut atâtea sentimente de deja-vu lângă tine care m-au îngrozit… M-au speriat și am simțit că trebuie să am răbdare pentru că povestea noastră se va repeta. Și sper să-mi amintesc ultima experiență din care am avut atât de multe de învățat. Într-un final, tu să înțelegi Universul, iar eu să te înțeleg pe tine în totalitate și să fiu pregătită să te aștept cu ușa deschisă. Atunci, tu pentru mine vei fi lumea toată.

*Bună, sunt eu. Încă te scriu, încă te ascult. Tu ce mai faci? Cum mai ești? Eu m-am săturat să fug de ce s-a întâmplat între noi. M-am săturat să mă prefac că nu tu ești muza mea. Mă bucur să te văd. Zâmbește, te rog. Ăsta e farmecul tău. Zâmbetul și ochii ăia mari și căprui. Lăsând asta la o parte, sper că te-ai regăsit. Că atunci când te privești, nu mai vezi un gol. Că în oglinda aia pe care ți-am lăsat scris atunci, te vezi pe tine cu adevărat, acum. Sper că iubești din suflet, pentru că te omoară să fii într-o relație și să te gândești la altcineva. Știu cum e. Un an jumate am știut asta. Sper că nu-ți amintești de mine când treci pe lângă gara din orașul tău. Pentru că te omoară să-ți amintești de trecut. Eu știu bine cum e. Ai un foc? Mersi. 
Mă descurc fără tine, chiar aș putea spune că am momente în care sunt fericită. M-am obișnuit cu ideea, dar încă te caut cu privirea, pe oriunde merg. Să știi că te-am iertat pentru ultima oară, am înțeles că te-ai rătăcit. Erai un suflet pierdut. Iar eu, pierdută în ochii tăi. N-am fi ajuns nicăieri atunci. Acum însă, o să plec eu. Dacă vrei să mergi cu mine, te las să mă urmezi. Fă un pas în spatele meu și te voi prinde de mână, din nou. Strigă-mă, dacă nu o fac la timp. La fel cum m-ai strigat ultima oară. Spune-mi numele, tare și clar. Numele meu nu s-a auzit pe buzele nimănui la fel de frumos. Chiar dacă nu mă strigi acum, eu încă te aud. Pf, îmi amintesc de parcă a fost ieri. De data asta promit că nu mă voi lăsa ghidată de emoții. Voi fi rațională, dar te voi picta în gând la fiecare întâlnire. Iartă-mă că nu m-am putut gândi la nimeni la fel de mult cum am făcut-o cu tine. Iartă-mă că ai fost bărbatul care m-a făcut să simt ceva, cu adevărat. În timpul ăla scurt, eu am simțit iubirea. Și eram un copil. Acum sunt o femeie în toată regula, dar încă rup bucăți din mine când scriu despre tine. Știu că le vezi. Știu că le citești. Știu că le simți. Știu că mă simți, la fel cum am făcut-o și eu, cu tine. Dacă mai stau puțin pe gânduri, o să mă pierd iar printre rânduri. Concluzia? Eu am inima deschisă pentru mai multe primăveri cu tine. Și o voi avea toată viața. Te-am iertat de mult și m-am iertat pe mine pentru că m-am învinovățit. Nu vreau să știe nimeni că tu ești cel despre care scriu de atât timp.*

#TCH