La fel de nenorocita ca tine

Te-am vrut pentru ca esti un nenorocit.Te-am vrut pentru ca te iubesti la fel de mult cum obisnuiam eu sa o fac. Te-am vrut pentru ca ai scos parti din mine pe care le credeam pierdute.Te-am vrut pentru ca ai un suflet bun, dincolo de toata nenorocirea.Am ales sa traiesc ca tine, ca sa te pot intelege.

Dar oricat as incerca sa traiesc ca tine, eu nu ma tem nici de singuratate, nici de sentimente.Pentru ca oamenii din jur vor incerca sa ma loveasca cu propriile mele temeri. Diferenta este ca tu, construit de Dumnezeu ca un sablon al nenorocirii, te lovesti singur de teama de a simti ceva mai mult decat o strangere de mana sau de un sarut in coltul buzelor in public. Iubirea ar fi inceput cu tine cantandu-mi strofa aia pe care stii ca o ador, de o suta de ori, pana m-as fi saturat de ea. Iubirea ar fi fost ce ar fi ramas din noi dupa. Pe tine in schimb nu te vor lovi pentru ca doar eu iti stiu frica de a iubi.. eu aleg ..sa nu te iert pentru ca ti-ai izolat sufletul .Nu o sa te iert pentru absenta ta atunci cand stiai ca tanjesc dupa tine. Nu o sa te iert nici cand o sa-ti dai seama ca nu m-ai pierdut in 3 zile sau in 3 luni, ci ca m-ai pierdut in fiecare zi cate putin. Mi-ai castigat inima, dar nu mi-ai castigat respectul. Un barbat demn de respect e om intai de toate. Si sa fii om inseamna sa simti, sa iubesti.Nu o sa te iert pentru cum ma transforma sentimentele.Nu o sa te iert pentru ce devin eu din cauza ta.Nu o sa te iert si o sa le zic prietenelor ca nu mai am nevoie de tine in viata mea, ca aleg varianta in care sufar mai putin.

Ce nu vor sti ele este ca in sinea mea, o sa te iert, o sa te caut cu privirea in multime si o sa fiu acolo pentru tine cand o sa ai nevoie de mine pe pieptul tau. Pentru ca am multe defecte, dar orgoliul nu s-a numarat niciodata printre ele. Esti la fel de nenorocit ca mine si o sa te iert pentru ca nu e loc de orgoliu atunci cand iubesti.