Vrei să știi ce mai fac? Te scriu, te validez
Știu că mai forțez destinul din când în când. Îmi asum asta. Cel puțin acum. Dar tu, tu nu poți fi doar o serie de coincidențe nesfârșite. Întâlnire karmică? Asta îmi spune lumea, dar nu și inima. Trec cu gândul pe la tine în fiecare zi. Mă simți?
Vrei să știi adevărul? Vrei să știi ce mai fac? Te visez și te scriu. Astăzi te validez. Acum vreau să fii sigur că fiecare cuvânt a fost despre tine, nu doar să presupui. Te-aș fi validat când mi-ai cerut-o, dar nu erai pregătit pentru asta. Duci o luptă cu tine, pot să te simt. Dar ei nu știu, nimeni nu știe mai bine ca mine. Pot să te ating, să te iau de mână și să-ți spun din nou că, dacă ai nevoie de mine, sunt aici. Văd detaliile din casa ta. Văd geamul de la bucătărie și pe mine punând vasele în dulapul de lângă. Dar văd totul în vis. Nu în realitate. Și m-am întrebat de ce mă visez așa. Eh, e pentru că energia mea a rămas acolo.Ultima dată am lăsat o parte mare a sufletului meu lângă tine, în casă, iar tu te-ai încăpățânat să închizi totul cu cheia și să păstrezi doar pentru tine, printre câteva lucruri. Dar sufletul meu se sufocă acolo. Nu că nu i-ar plăcea să fie în preajma ta. E doar chestia că… l-ai închis cu cheia. Știi ce zic? Te rog, deschide-l. Ți-am lăsat lângă suflet un bilet, pe care ți-am scris ceva. Fă ce scrie acolo. Știu că nu e nevoie să te văd ca să știu că ai făcut-o. Că ai zâmbit.
Știi ce mai cred? Mai cred că sufletele noastre au altă vârstă decât carcasele astea pe care le numim corpuri. Și mai cred că și tu vezi lumea la fel. Sau obișnuiam să cred asta. Acum, mă lovesc de ceva ori de câte ori mă gândesc la tine. Să nu fii tu oare așa cum ți-am proiectat imaginea la mine în gând? Să fi fost eu orbită de fluturi și să fi văzut în tine doar o idee a iubirii eterne, a bărbatului care să mă inspire și să mă întoarcă la 180 de grade ori de câte ori zâmbește? Îndoiala asta mă face din când în când să zic ”Gata”. Mă face să mă gândesc la tine ca la trecut și atât. Nu ca la trecut și viitor. Dar de fiecare dată când încerc să-mi asum acest gând, să mă uit în oglindă și să-mi văd buzele rostind asta, mă lovesc de ceva. Mă lovesc de tine, în oglindă. Pentru că în esență, tu și eu împărțim același suflet.
Tu ești obstacolul meu ideal. Uneori pari ireal, iar alteori, când viața mă lovește cu câte o palmă și tu îmi ieși în cale, mă întreb, de fapt, ce fac eu aici. Cum îmi permit eu să neg, cum își permite mintea mea să nege din când în când, ceea ce inima simte?
Acum, vreau să știu și eu cum mai e viața ta. Pe bune. Nu, nu mă refer la carieră. Nu mă refer la proiecte și alte alea. Mă refer la sufletul tău, la greutățile care apasă pe el și la lacrimile catre stau între pietre, la malul mării. Fix la alea. Dar de data asta nu vreau să mi le scrii. Vreau să mi le spui. Față-n față. Tu și eu. Muza mea și eu.
#TCH
