Cea mai mare greșeală pe care ai putea s-o faci când ești singur/ă

Din seria: #rezist. Știi momentul ăla când îți pui capul pe pernă și nu simți altceva decât liniște? Sau când îți ia vreo 4 ore să adormi? Le știu eu pe amândouă.

Și nu e ca și cum am vreun gând care mă „bântuie”, așa cum li se întâmplă altora când nu reușesc să adoarmă. Pur și simplu, nu pot. Am ajuns să număr și oi, după patru ore de încercat să mă conectez la lumea viselor. Unde vreau să ajung, de fapt… Când mi-am dat seama că e o altă noapte pierdută, mi-am luat telefonul în mână și am început să recitesc conversații (nu te mai uita așa, nu sunt singura care face asta).

Și ce poate fi mai interesant la 6 dimineața, într-o zi de luni, decât să recitești conversații cu tipii cu care ai ieșit la date-uri în ultimul an? Aia zic. Nimic. La un moment dat însă, ceva mi-a atras atenția mai mult decât atunci când am citit prima dată. Ora e de vină.

„Voiam o soție, dar tu aveai alte planuri” , spuse el.

Nu ți se pare nimic greșit, nu-i așa? Nici mie nu mi s-ar fi părut, dacă aș fi avut o relație în adevăratul sens al cuvântului cu respectivul. Da, îl respect pentru că e un om cu intenții bune, doar că, vezi tu…

Pleci la prima întâlnire cu gândul că îți cauți o soție/ un soț și parcă persoana din fața ta s-ar potrivi cu tiparul pe care ți l-ai setat, așa că scoți inelul sau încerci să super grăbești lucrurile? Din start, greșești.

Pentru o relație de viitor n-ar trebui să te comporți ca atunci când mergi la magazin (iau pentru că am nevoie de acel ceva).

Dacă începi o relație pentru că ai nevoie de cineva în viața ta, nu e deloc bine. Persoana de lângă tine n-ar trebui să te completeze, ci fiecare dintre voi să-și formeze propriul întreg. În caz contrar apare dependența de celălalt și inevitabil, mai devreme sau mai târziu, dezamăgirea.

Lucrurile nu funcționează așa, viața nu funcționează așa. Dacă vrei ceva de durată, trebuie să acorzi timp, atenție și vine și dragostea.

Asta e cea mai mare greșeală pe care o poți face dacă ești singur/ă: să te arunci cu capul înainte și să intri într-o relație doar pentru a nu te mai simți singur/ă. Viața în unu nu e atât de rea. De fapt, ce naiba, mie chiar a început să-mi placă. Și e mai bine decât singur în doi.

După o anumită vârstă, o relație ar trebui să însemne mai mult. Și ca să ajungă să fie o relație în adevăratul sens al cuvântului, e nevoie de comunicare, de timp. La fiecare colț se găsește câte unu care are vorbele la el, iar în celălalt caz, una care arată cât de cât bine. Dar oare la fiecare colț se găsește unu care să aibă și faptele la el/creierul la ea?

P.S.: Nu mai dați share la „Căsătorește-te cu cel mai bun prieten”, dacă vă cunoașteți de trei zile și ea își pune poză cu inelul în a patra. (Am văzut.)

P.S.2: Nu lua unu cu nevoi și care nu-și știe drumul în viață că nu ești mă-sa. (Am trăit.)

#TCH.