puţină seriozitate

Mersul la biserică nu te face un om bun, cum nici pe mine nu mă fac tatuajele o infractoare

Aveam în gând subiectul ăsta de atât de mult timp încât am pierdut șirul anilor. Ce m-a determinat să scriu de data asta? Un incident de care am avut parte ieri. O femeie la vreo 40 de ani, angajată a unui magazin de developat poze, s-a uitat la tatuajele mele și mi-a zis pe un ton ridicat că, cel mai probabil, am furat telefonul pe care îl aveam în mână și cu care urma să plătesc.

Eu am fost crescută cu ideea că Dumnezeu există și sunt convinsă de asta. Dar nu cred în biserică. Să-ți faci cruce înainte de masă sau să mergi la biserică în fiecare duminică… asta nu înseamnă că ești un om bun. De-a lungul timpului, am cunoscut mulți oameni care se autointitulau „credincioși” pentru că mergeau la biserică în fiecare duminică și erau foarte convinși de tot ce înseamnă „religie”. Unii dintre ei, oameni buni, no comment.

Alți însă, s-au dovedit a fi, în ochii mei și nu numai, niște dobitoci egoiști. Vorbesc de părinți care-și abuzau copiii, de oameni în toată firea care făceau rău animalelor sau de domnișoare care furau de la bărbații cu care se întâlneau. Și lista ar mai putea continua. Știi câte înjurături și jigniri fără rost mi-am luat din gura unuia care vorbea toată ziua de Dumnezeu? FĂRĂ NUMĂR! A, și să nu mai zic de imaginea preoților din România, pătată de scandaluri sexuale, de amenințări, de dosare penale și condamnări.

Biserica = manipulare. Biserica = politică. Dar nu ești pregătit pentru subiectul ăsta.

Așa că, să nu vii să-mi spui vreodată că tu ești om bun pentru că mergi la biserică. Asta nu te face decât un om care se duce la biserică. Și atât.

Cum tu nu ești „om bun” doar pentru că te duci la biserică în fiecare duminică, așa nici eu nu sunt infractoare pentru că am tatuaje.

Primul tatuaj mi l-am făcut pe la 15 ani. Am auzit atât de multe în anii ăștia încât aș putea să scriu 300 de pagini cu replici de rahat și întâmplări dubioase. Dar până atunci, să-ți povestesc ultimul incident de care am avut parte.

Luni, 29 iunie, ora 14:00. Ajung la un magazin de developat poze din Sălăjan. Intru cu masca de protecție pe față, îmbrăcată într-o salopetă cu mâneci scurte. Spun „Bună ziua”, mă apropii de tejghea și îi zic angajatei că am nevoie de șase poze 3/4. Răspunsul? „Așa și”. Mă fac că n-aud. O întreb dacă pot să trimit imaginea pe mail. Îi cer mailul și îmi zice să-l caut pe net că trebuia să-l știu.

Ok, mă grăbeam. M-a șocat. Am căutat mailul și i-am trimis. Partea interesantă vine când am apropiat telefonul să plătesc prin POS.

„Bagă cardul. Și pin-ul. Eu cred că tu ai furat telefonul ăsta”, mi-a zis stimata doamnă, după ce a petrecut aproape un minut holbându-se la tatuajele mele.

Bă, pe bune? Adică faptul că am tatuaje mă face să fiu automat o hoață, nu? În ochii unora cam da. Asta e lumea plină de stereotipuri de rahat în care trăim. Aș paria că femeia asta e una dintre ăia care voiau să se redeschidă bisericile în pandemie. Haha.

#TCH.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *