Cum te cunosc eu n-o mai face nimeni

Te privesc în fiecare zi. Ești atât de sensibilă și totuși, atât de puternică și curajoasă. Te pierzi în idei, în vise, în inspirație și ești fericită. Apoi, pentru că așa e viața, cazi în prăpastie și le zici tuturor că drama e ceva profund, ceva ce nu mulți înțeleg. Pe tine drama te sperie câteva secunde, până când îți amintești că e ceea ce pe tine te face om. Drama nu vine fără durere.

Și chiar și din prăpastie, poți să faci oamenii să se simtă bine lângă tine.

Te cunosc de atât de mult timp. Mai bine de două decenii. Și niciodată nu mă satur să îți privesc sufletul. Fiecare secundă îmi aduce ceva nou. Tu știi cum să simți. Ai crescut mai mult singură, pierdută printre idei. Ai rezolvat probleme gândindu-le nopțile cu sticla de vin în față și uneori mi-a fost frică pentru tine. Unii ar fi zis că o să te îneci cu vin, alții ar fi zis că n-o să pot să te mai văd din cauza fumului. Tu n-ai judecat pe nimeni pentru vicii, ci te-ai alăturat și le-ai dat peste cap. Ești vicioasă și nu te simți prost pentru asta. Trăiești pentru metafore și iubire. Tu nu vrei bogății, tu nu vrei decât o casă pe plajă, în oricare colț al lumii, unde să-ți crești copiii. Vrei liniște, zâmbete și oameni frumoși lângă tine.

Suferi deseori pentru că viața îți aduce oameni cu alte dorințe, mânați de iluzii. Oameni care spun că „știu ei”, dar care nu au găsit sensul vieții. Ei așteaptă comorile la mal, tu preferi să te arunci în apă să le găsești. Te doare. E greu să te scufunzi în fiecare zi. Dar pentru tine e și mai dureros să-i privești pe alții cum n-o fac.

Mama ți-a spus să fii cea mai bună, tata ți-a spus că oamenii sunt perverși. Tu nu vrei să fii cea mai bună, tu vrei să fii fericită. Tu știi că oamenii sunt pervești, ai văzut-o pe propria piele. Și chiar și așa, continuă să crezi în ei. Pentru că vezi dincolo de aparențe. Tu vezi suferința pentru că tu știi cum se simte. Tu știi cât de puternice sunt zidurile pe care ei și le construiesc în față.

#TCH.