Nu înțelegi când îți spun că –

Fiecare drum făcut spre tine și încheiat în brațele tale îmi aduce sufletul, stelele și apa mai aproape.

Cum aș putea rămâne indiferentă când observ că alții nu te văd cum o fac eu? Tot încerc să-i înțeleg. Dar nu reușesc niciodată, la fel cum nici tu nu înțelegi când iți spun că nu pot să-ți arunc în brațe toate păcatele pe care le-ai lăsat în urmă și să plec. Rămân undeva într-o umbră, mă întorc ori de cât ori am ocazia și încă n-am regretat niciun drum.

Dar până să-mi croiesc un altul, mă văd în aceeași barcă, vâslind în cerc, în speranța că, într-un moment ales de Univers, o să înțelegi de ce sunt singura care rămâne indiferent de anotimp.

Uneori obosesc și brusc, te văd apropiindu-te de mine. Așa ajung să mă întreb „de ce”. Poate chiar e pentru că „am cerut”. Doar că, vezi tu, nu vreau să mai cred că, de fapt, doar eu cer. Cu toate că, știu ce ai cerut tu. Pașii mei în nisip. I-am oferit de atâtea ori, fără metafore… s-a așternut timpul pe ei și nu îi mai vezi.

Ți-am trimis sute de gânduri în care ți-am spus că nu mi-e frică să mă scufund alături de tine. Astăzi îți cer să-mi lași loc în lumea ta. Știu că suferi mai mult decât mine și nu vreau să-ți iau tristețea și s-o fac a mea. Cineva mi-a zis, cândva, că dacă lângă tine e locul meu, pur și simplu o s-o fac să dispară.

Sper că simți ce spun.

#TCH.