Am vrut să-l cunoști tu înaintea tuturor

Așa cum te-am obișnuit în ultimii ani, am venit din nou să te văd. Am făcut-o acum, în februarie, când știu că nu mulți își mai aruncă sufletul spre tine. Când e așa, în ochii mei ești cea mai frumoasă. Și tot astfel, îți simt cel mai mult chemarea.

Parcă se întuneca mai repede cu cât mă apropiam mai mult de tine și simțeam tot la fel golul ăla din stomac. Știi tu, emoția pe care mi-o dai de fiecare dată.

De data asta însă, n-am venit singură. Am vrut să cunoști pe cineva. Am vrut s-o faci tu, înaintea tuturor, dar după mine. Asta pentru că, în afară de mine, tu ești singura în care am încredere totală. Ne-au privit atingându-ne de atâtea ori, ne-am vorbit sincer de fiecare dată, am râs și am plâns împreună în ultimii ani. Am văzut moartea ochii printre valurile tale ca mai apoi să-mi dai *play la suflet de zeci de ori. Cine ar fi crezut?!

Îți datorez ție totul pentru că ai știut cum să-mi arăți ce zace la mine-n torace. Poate cândva o să-ți dau ce-ți aparține… adică, tot ce însemn eu.

Am vrut să-l cunoști înaintea tuturor pentru că tu știi să-mi spui ce e real și ce nu e, ce e pentru mine și ce nu, pe cine simt și pe cine nu.

Îmi lipsești în fiecare zi și, dacă o crezi vreodată că e momentul pentru trei bilete doar „dus” către tine, spune-mi.

Tu, marea mea.

#TCH